Cheia Sol e simbolul de la începutul portativului care fixează nota Sol pe linia a doua, devenind reperul pentru sunete medii și înalte.
Cheia Sol este unul dintre cele mai recunoscute simboluri din muzică — forma aceea răsucită, ca o melcuță elegantă, care apare la începutul aproape oricărei partituri pe care ai văzut-o vreodată. Dar dincolo de eleganța vizuală, ea are un rol foarte concret: e codul poștal al notelor.
Fără o cheie la începutul portativului, cele cinci linii orizontale ar fi doar... cinci linii. Ar putea reprezenta orice sunete. Cheia Sol intervine și spune: „aici locuiește nota Sol — exact pe linia a doua de jos, exact acolo unde se înfășoară spirala mea". Odată ce știi unde stă Sol, toate celelalte note se aranjează singure în jurul ei, ca niște vecini care își găsesc casa pe o stradă deja organizată.
Numele „cheia Sol" vine literalmente de la forma ei: spirala se ondulează în jurul liniei pe care va fi mereu nota Sol. În alte limbi e cunoscută drept „treble clef" sau „cheia G" (Sol = G în notația anglo-saxonă) — același simbol, aceeași funcție.
Cheia Sol e folosită pentru sunete medii și înalte, motiv pentru care o vei întâlni cel mai des. Vocea (în special cea feminină și de copil), vioara, chitara, flautul, oboiul, mâna dreaptă la pian — toate aceste instrumente își scriu notele cu cheia Sol în față.
Dacă te apuci acum de teorie muzicală, cheia Sol e prima pe care o vei învăța să o recunoști. Vestea bună: nu trebuie să o memorezi într-un fel special — odată ce o vezi de câteva ori, devine la fel de familiară ca litera „A".
