În cheia Sol, fiecare linie și spațiu al portativului are o notă fixă. Linia a doua de jos este Sol — reperul din care se deduc toate celelalte șapte note.
Acum că știi ce e portativul, urmează întrebarea practică: ce notă stă unde? Răspunsul depinde de cheia plasată la începutul portativului. În cheia Sol — cea mai frecventă — distribuția e fixă și o poți memora relativ repede.
Liniile portativului, numărând de jos în sus, corespund notelor: Mi – Sol – Si – Re – Fa. Un truc mnemonic clasic: „Mi-am Sol-icit Si-gur Re-zultate Fa-ntastice". Spațiile dintre linii, tot de jos în sus, sunt: Fa – La – Do – Mi. Sau, pe scurt, „FaLaDoMi" — sună aproape ca un cuvânt.
De ce Sol e reperul? Pentru că cheia Sol, prin forma ei caracteristică, marchează exact linia a doua ca fiind nota Sol. De acolo, notele urcă și coboară în ordine: cu un pas mai sus față de Sol vine La, apoi Si, Do, Re — și tot la fel în jos: Fa, Mi, Re, Do, Si. Dacă știi unde e Sol, le găsești pe toate celelalte.
O greșeală comună a începătorilor e să memoreze notele în ordine, ca pe o listă, și să le numere de fiecare dată când citesc partitura. Cititorii fluenți nu fac asta — ei recunosc „forme" și „distanțe". Văd că o notă e imediat deasupra alteia pe care o știu, calculează un singur pas și execută. Această fluență vine cu exercițiul, dar e bazată pe un fundament simplu.
În notația anglo-saxonă, notele au litere în loc de silabe: Do = C, Re = D, Mi = E, Fa = F, Sol = G, La = A, Si = B. Dacă studiezi teoria și dintr-o sursă în engleză, pozițiile pe portativ sunt identice — doar numele se schimbă.
Memorarea pozițiilor notelor pe portativ e primul exercițiu practic al teoriei muzicale. Nu e dificil, dar necesită repetiție. Vino la o ședință gratuită și în 50 de minute fixăm toate pozițiile cu exerciții interactive.
