Patrimea

Pătrimea — sau sfertul, cum o mai numesc unii — este probabil nota cu care vei avea cel mai mult de-a face în viața ta muzicală. Și asta nu e o coincidență: pătrimea e unitatea ritmică de bază a celor mai multe piese pe care le asculți, de la pop la jazz la rock la muzică clasică.

Durata ei este de exact 1 timp. Adică o bătaie. Dacă bați din picior în timp ce asculți o melodie comercială, în 90% din cazuri bați pătrimi. De aceea structura ritmică „4/4" se citește „patru pătrimi pe măsură" — patru bătăi într-o căsuță, fiecare egală cu o pătrime.

Vizual, pătrimea arată ca doimea, dar cu o diferență importantă: capul ei e plin (negru), nu gol. Codița rămâne. Această schimbare a capului din gol în plin marchează trecerea de la „durate lungi" (note întregi, doimi) la „durate scurte" (pătrimi, optimi, șaisprezecimi etc.).

În notația anglo-saxonă, pătrimea se numește „quarter note" (literal: un sfert de notă), iar în terminologia clasică europeană e cunoscută drept „crotchet". Numele variază, durata nu — întotdeauna un timp.

Pătrimea e nota pe care metronoamele o folosesc pentru a marca tempo-ul. Când vezi indicația „BPM 120" pe o piesă (beats per minute = bătăi pe minut), se referă la 120 de pătrimi pe minut. Cu cât numărul e mai mare, cu atât piesa e mai rapidă.

Frumusețea pătrimii e că ea poate fi împărțită în continuare — în două optimi sau în patru șaisprezecimi — atunci când muzica are nevoie de ritm mai săltăreț. Sau poate fi combinată cu doimi și note întregi pentru a crea fraze ritmice mai relaxate. E nota cea mai versatilă din partea ritmică a muzicii.

Vrei să simți efectiv ce înseamnă să cânți pe pătrimi, nu doar să citești despre ele? Vino la o ședință gratuită și descoperă cum vocea ta se așază pe ritm.